Fotografia digitală este o artă care necesită multă practică, pasiune și creativitate. Dar nu este suficient să ai un aparat foto performant și să faci clic pe buton. Trebuie să știi cum să folosești corect setările, cum să compui imaginea, cum să editezi fotografiile și cum să le prezinți publicului.
Setările aparatului foto
Una dintre cele mai importante aspecte ale fotografiei digitale este să știi cum să setezi aparatul foto în funcție de condițiile de lumină, de subiectul pe care îl fotografiezi și de efectul pe care vrei să îl obții. Există trei setări principale pe care trebuie să le controlezi: diafragma, timpul de expunere și sensibilitatea ISO.
Diafragma este deschiderea prin care trece lumina în aparatul foto. Cu cât diafragma este mai mare, cu atât mai multă lumină intră și cu atât mai mic este numărul f/ care o reprezintă. De exemplu, o diafragmă de f/2.8 lasă să intre mai multă lumină decât una de f/8. Diafragma influențează și adâncimea de câmp, adică zona din imagine care este clară. Cu cât diafragma este mai mică, cu atât adâncimea de câmp este mai mare și cu atât mai multe elemente din imagine sunt focalizate. De exemplu, dacă vrei să faci un portret, poți folosi o diafragmă mică (f/2.8 sau f/4) pentru a izola subiectul de fundal și a crea un efect de bokeh (fundal neclar). Dacă vrei să faci o fotografie de peisaj, poți folosi o diafragmă mare (f/8 sau f/11) pentru a avea un câmp larg de claritate.
Timpul de expunere este durata pentru care senzorul aparatului foto este expus la lumină. Cu cât timpul de expunere este mai lung, cu atât mai multă lumină intră și cu atât mai luminoasă este fotografia. Dar timpul de expunere influențează și mișcarea din imagine. Cu cât timpul de expunere este mai scurt, cu atât mai bine se captează mișcarea rapidă și cu atât mai clar este subiectul. De exemplu, dacă vrei să fotografiezi o mașină în viteză, poți folosi un timp de expunere scurt (1/500 sau 1/1000) pentru a îngheța mișcarea și a evita estomparea. Dacă vrei să fotografiezi un râu sau o cascadă, poți folosi un timp de expunere lung (1/4 sau 1/2) pentru a crea un efect de curgere a apei.
Sensibilitatea ISO este măsura cât de sensibil este senzorul aparatului foto la lumină. Cu cât sensibilitatea ISO este mai mare, cu atât senzorul captează mai multă lumină și cu atât mai întunecată poate fi scena pe care o fotografiezi. Dar sensibilitatea ISO influențează și calitatea imaginii. Cu cât sensibilitatea ISO este mai mare, cu atât mai mult zgomot apare în imagine și cu atât mai puțin detaliate sunt fotografiile. De exemplu, dacă vrei să fotografiezi în condiții de lumină slabă, poți folosi o sensibilitate ISO mare (800 sau 1600) pentru a evita subexpunerea. Dar dacă vrei să fotografiezi în condiții de lumină bună, poți folosi o sensibilitate ISO mică (100 sau 200) pentru a avea o imagine clară și fără zgomot.
Aceste trei setări formează triunghiul expunerii, care este un concept esențial în fotografie digitală. Pentru a avea o expunere corectă, trebuie să găsești un echilibru între ele, în funcție de efectul pe care vrei să îl obții. Poți folosi modul manual al aparatului foto pentru a le ajusta tu însuți, sau poți folosi modurile semi-automate, cum ar fi prioritatea de diafragmă (A sau Av), prioritatea de timp (S sau Tv) sau prioritatea de ISO (I sau Sv).
Compoziția imaginii
Un alt aspect important al fotografiei digitale este să știi cum să compui imaginea, adică cum să așezi elementele din cadru pentru a crea o fotografie armonioasă și interesantă. Există câteva reguli de bază pe care le poți folosi pentru a-ți îmbunătăți compoziția, dar nu uita că poți și să le încalci dacă vrei să fii creativ.
Regula treimilor este una dintre cele mai cunoscute și mai folosite reguli de compoziție. Aceasta presupune să împarți imaginea în nouă părți egale, folosind două linii orizontale și două linii verticale. Apoi, să plasezi punctele de interes ale imaginii pe aceste linii sau la intersecția lor. Acest lucru creează un echilibru vizual și atrage atenția asupra subiectului. De exemplu, dacă vrei să fotografiezi un peisaj, poți plasa orizontul pe una dintre liniile orizontale, pentru a evita o diviziune egală a imaginii. Dacă vrei să fotografiezi o persoană, poți plasa ochii pe una dintre liniile verticale, pentru a crea o conexiune cu privitorul.
Regula spațiului negativ este o altă regulă de compoziție care se referă la spațiul gol din jurul subiectului. Acest spațiu poate fi folosit pentru a crea un contrast între subiect și fundal, pentru a evidenția subiectul și pentru a crea o atmosferă. De exemplu, dacă vrei să fotografiezi un copac solitar pe un câmp, poți lăsa mult spațiu negativ în jurul lui, pentru a transmite singurătate și izolare. Dacă vrei să fotografiezi un avion care zboară pe cer, poți lăsa mult spațiu negativ în fața lui, pentru a transmite mișcare și direcție.
Regula liniilor este o regulă de compoziție care se bazează pe folosirea liniilor din imagine pentru a ghida privirea și a crea profunzime. Liniile pot fi orizontale, verticale, diagonale, curbe sau rupte. Ele pot fi naturale, cum ar fi drumuri, râuri sau munți, sau artificiale, cum ar fi clădiri, poduri sau garduri. Liniile pot fi folosite pentru a crea perspective, pentru a împărți imaginea în zone sau pentru a accentua subiectul. De exemplu, dacă vrei să fotografiezi o stradă aglomerată, poți folosi liniile clădirilor și ale trotuarelor pentru a crea o perspectivă care duce spre centrul imaginii. Dacă vrei să fotografiezi o floare, poți folosi liniile petalelor și ale tulpinii pentru a accentua forma și culoarea ei.
